LIVADA DE VIȘINI după A. P. Cehov
Traducerea și versiunea scenică: Raluca Rădulescu
Regia: Nikita Betehtin
Scenografia și costumele: MO-LU
Asistență scenografie: Cristian Gătina
Video design: Mihail Zaikanov
Asistență dramaturgie: Codruța Cadar
֍ ֍ ֍ ֍
Distribuția:
Firs – Corneliu Jipa
Ranevskaia Liubov Andreevna – Alina Negrău
Ania – Raluca Mara
Varia – Roxana Fânață
Gaev Leonid Andreevici – Ciprian Vultur
Lopahin Ermolai Alekseevici – Andrei Stan
Trofimov Piotr Sergheevici – Andrei Gîjulete
Simeonov-Pişcik Boris Borisovici – Tibor Székely
Charlotta Ivanovna – Carmen Frățilă
Epihodov Semion Panteleevici – Cristian But
Duniaşa – Anette Marka
Iaşa – Bianco Erdei
Un băiat – Rareș Vălean
֍ ֍ ֍ ֍
Proiecții video: Tudor Dreve
Regia tehnică: Vlad Giurge
Sufleur: Yvette Princz
Sunet: Gabriel Feleg
Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan
֍ ֍ ֍ ֍
Premiera: 19 mai 2024, Teatrul de Nord - Sala Mare
֍ ֍ ֍ ֍
Câți dintre voi răsfoiți la ultima pagină înainte să începeți o carte nouă? Și câți dintre voi și-ar fi dorit să fi făcut asta, odată ajunși la final? Câți deschideți din nou la primele rânduri după ce povestea s-a terminat?
Asta a făcut și Nikita Betehtin cu acest spectacol. Este crucial să avem în vedere finalul pentru a înțelege tot ce s-a întâmplat înainte. Amintirile sunt importante. Poate cele mai importante. Fără amintiri nu existăm și n-am existat. Oare ce se întâmplă cu noi atunci când se pierd? Sau sunt distruse. Sau atunci când mor. În această interpretare, povestea celebră a livezii de vișini începe din Rusia anilor 1900 și se descompune treptat alături de familia care îi dă viață, arătând ce pierdem și ce câștigăm prin simplul fapt de a fi.
Codruța Cadar
֍ ֍ ֍ ֍
Să te întorci, așa mi s-a spus acum 31 de ani. Și m-am întors. De fapt, 28 de ani. În cei 3 ani diferență am mai fost Astrov dintr-un memorabil „Unchiul Vanea”, montat de Goange Marinescu. Din acel spectacol am mai rămas doar eu... în teatru. În alt teatru. Și totuși, în toți acești ani, gîndul meu a rămas mereu (și) la Teatrul de Nord. Aici am început totul, aici am iubit, am descoperit, am învățat să fiu și să rămîn eu însumi. A fost ușor, pentru că am fost permanent învestit cu încredere, încredere pe care nu mi-am pierdut-o niciodată. Datorez enorm Teatrului de Nord și Sătmarului pentru formarea mea ca om, actor, ființă.
Acum sînt Firs, un personaj aflat la apusul vieții, singurul care mai păstrează, nealterată, imaginea unei lumi „așa cum trebuie să fie”. Valorile celor din jur se prăbușesc, devin din ce în ce mai estompate dar Firs (și lumea lui) rămîn nealterate(ă).
Poate că închei un ciclu, început cu un tînăr prințișor și terminînd cu un foarte bătrîn... tînăr în suflet. Și sufletul meu a rămas, fiți siguri, în această minunată sală, alături de colegii mei care nu mai sînt dar și de cei care duc mai departe această fantastică nebunie care se numește TEATRU.
Corneliu (Puiu) Jipa
֍ ֍ ֍ ֍
„Livada de vișini” este poate, una dintre cele mai montate piese ale lui Cehov. Fiind și ultima piesă scrisă de marele autor rus, înainte de moartea sa prematură, „Livada de vișini” s-a jucat pentru prima dată acum 120 de ani, la Moscova, iar de atunci a fost tradusă în zeci de limbi și montată în numeroase țări. Cehov și-a descris textul ca fiind o comedie, o satiră la adresa naturii umane și a destinului. Este de fapt povestea clasică despre iluzia iubirii și despre greșelile tinereții, despre vieți irosite în căutarea unui răspuns la tardiva întrebare „ce ar fi fost dacă”. Probabil te întrebi cum povestea unei familii nobiliare și a servitorilor de la început de secol XX mai este relevantă în vremurile noastre sau te gândești de ce să vii la o montare a lui Cehov după 120 de ani de la premieră. Ei bine, pentru că deși povestea este una clasică, tocmai finețea cu care Cehov și-a conturat personajele, subtilitatea cu care redă fragilitatea firii umane, ochiul său format de fin observator al spiritului uman fac din textele sale o poezie care este imposibil de reprodus, dar atât de fascinant de descoperit și redescoperit în diverse interpretări. Tocmai de aceea nu este o surpriză că și Nikita Betehtin, cel care semnează regia artistică a spectacolului, a găsit în acest text clasic noi valențe, la fel cum este de firească și echipa de artiști vizuali cu care a ales să colaboreze pentru premiera din Satu Mare. MO-LU (Aleksandr Mokhov și Maria Lukka), alături de Mihail Zaikanov completează viziunea regizorului rus, îmbrăcând scena într-un vizual contemporan, la care se adaugă și proiecții video, fără însă a se depărta de autenticitatea lui Cehov. Spectacolul de la Satu Mare este, după cum însuși regizorul a declarat, o surpriză chiar și pentru el, fiindcă reinterpretează textul original din prisma memoriei, această himeră care te ademenește, periculoasă dar și absolut necesară. Un concept pe care îl valorizezi doar în absența sa. Căci de altfel, ce s-ar alege de noi, dacă nu ar fi amintirile, în care să dăinuim veșnic?
֍ ֍ ֍ ֍
Nikita Betehtin s-a născut în 1988 în Tyumen, Rusia. Încă dinainte să absolve Universitatea Rusă de Arte Teatrale de la Moscova în 2017 a fost managerul Teatrului Tineretului Burime din Tyumen. În 2018 a absolvit masteratul la Școala Studio a Teatrului de Artă din Moscova. În paralel cu activitatea sa academică continuă, a montat peste 30 de spectacole în teatre de prestigiu din Moscova și restul Rusiei, Estonia, Republica Moldova și România. Din cauza asumării poziției sale anti-război, a fost forțat să părăsească Rusia și să se mute în Germania. Din 2022 montează spectacole în Stuttgart iar din 2023 este colaborator al Deutsches Theater din Berlin prin bursa Fondului de Protecție a Artiștilor oferită de SUA.
֍ ֍ ֍ ֍
Absolvent al Universității de Arte din Sankt Petersburg, Aleksandr Mokhov colaborează încă din 2000 cu unele din cele mai prestigioase teatre și opere din Rusia și din afară, semnând scenografia și design-ul costumelor pentru peste 100 de spectacole în Coreea de Sud, Estonia, Rusia, șamd. Dintre cele mai notabile, enumerăm Teatrul Dramatic din Sankt Petersburg, Teatrul de Operă și Balet Ural din Yekaterinburg, Teatrul Anton Okoneshnikov Alexandrinsky din Sankt Petersburg și Teatrul Rus din Estonia.
Maria Lukka a finalizat Universitatea de Arte din St. Petersburg sub îndrumarea bine-cunoscutului artist rus prof. Eduard Kochergin, în anul 1998. De atunci și până în prezent, a fost implicată în scenografia și design-ul costumelor a zeci de producții variate, de la spectacole de teatru și operă, la expoziții, spectacole muzicale, performance-uri stradale sau producții experimentale, atât în Rusia cât și în afară.
Cei doi colaborează la fiecare spectacol, fiind chiar colegi de catedră la Universitatea de Arte din St. Petersburg, unde între 2019 – 2023 au susținut un curs de scenografie și design de costume. Laureați ai multor premii pentru scenografii și costume de spectacole, dintre care Masca de Aur în 2022 și 2018, cea mai prestigioasă distincție teatrală în Rusia, pe care au dobândit-o de trei ori.
Fotografii cu impresionantele scenografii ale celor doi se regăsesc pe site-ul lor profesional: https://mo-lu.com/.
֍ ֍ ֍ ֍
CRONICI:
De ce trag clopotele, Lopahin? - Livada de vișini
Mihai Brezeanu - LiterNet, ianuarie 2025
https://agenda.liternet.ro/articol/29638/Mihai-Brezeanu/De-ce-trag-clopotele-Lopahin-Livada-de-visini.html
Asta e lumea pe care o imaginează Betehtin, cuplul scenografic MO-LU È™i video-designer-ul Mihail Zaikanov. Și asta e cheia jocului actorilor, pendulând adesea între absurd È™i grotesc, în cele mai multe dintre scene. Anticamera unui circ scăpătat (cumva, peisajul aproape vid în care se derulează petrecerea din Actul 3 aminteÈ™te de acea sală de bal pleznind de frig, sărăcie È™i dezmembrare din De ce trag clopotele, Mitică?), supusă pe vecie unui iad sonor (un zgomot brutal-neliniÈ™titor, ca de motor de tanc / avion / maÈ™inărie malefică, e de auzit mai mereu, întrerupt doar de muzica repetitivă, cu iz folcloric, din amintitul Act 3 al petrecerii, pigmentat cu clasicele, deja, sunete de topor izbind lemnul viÈ™inilor).
Expresionism expandat în oniric - Livada de viÈ™ini
Adrian Èšion - LiterNet, ianuarie 2025
https://agenda.liternet.ro/articol/29649/Adrian-Tion/Expresionism-expandat-in-oniric-Livada-de-visini.html
Firs leagă firele scenelor într-o unitate de viziune regizorală cu totul remarcabilă. Explicabil de ce monologul lui din final e aÈ™ezat de regizor ca incipit al piesei, pentru că el, servitorul ataÈ™at de stăpâni, È™tie cel mai bine È™i ne spune istoria familiei È™i a moÈ™iei deÈ›inute de Ranevskaia Liubov Andreevna.
În viziunea regizorului rus Nikita Betehin, piesa are un prolog alimentat din nostalgiile bătrânului È™i un epilog surprinzător ataÈ™at, cu rupturi din Cântecul lebedei, la care sunt adăugate subiectivisme afective din experienÈ›a de o viață a actorului Corneliu Jipa, firesc etalate. Personajul intervine ocrotitor-proteguitor în viaÈ›a celorlalÈ›i actanÈ›i, mânaÈ›i din spate de vijelia trăirilor È™i a pasiunilor răvășitoare. Firs este însăși memoria locului. El spune povestea.


















































