ȘCOALA NEVESTELOR. Reabilitare
de J.B.P. Molière
traducere de George Filip Gesticone
adaptare de Irisz Kovacs

֍ ֍ ֍ ֍

Regie: Irisz Kovacs

Scenografie: Oláh Réka 

Muzică & sound design: Adrian Piciorea

Lighting & video design: Miruna Croitoru

֍ ֍ ֍ ֍

Distribuție:

Arnolf - Cătălin Mareş

Crisald - Carmen Frăţilă

Agnés - Roxana Fânaţă

Horaţiu - Andrei Stan

Georgeta/Oronte - Crina Andriucă

Alain/Enric - Lucia Maria Racşan

Cercetătoarea - Ioana Cheregi

֍ ֍ ֍ ֍

Regie tehnică: Enikő Botos

Sufleur: Yvette Princz

Sunet: Gabi Feleg

Proiecții video: Rareș Uglean

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

֍ ֍ ֍ ֍

Premiera: 5 aprilie 2026 (abonament „Ștefan Mareș”)

Durata: 2 ore, 20 min. 

Vârsta recomandată: 14+

֍ ֍ ֍ ֍

Arnolf, un bărbat matur obsedat de a nu fi înșelat în căsnicie, o crește pe orfana Agnés în izolare totală pentru a o transforma în soția ideală – supusă și needucată. Însă atunci când Agnés se îndrăgostește de tânărul Horațiu, planurile lui Arnolf se încâlcesc.

Piesa incandescentă a lui Molière despre relațiile dintre bărbați și femei a scandalizat scena teatrală și a împărțit publicul secolului al XVII-lea. Pentru a explica realitățile sociale care au dus la scrierea ei, o cercetătoare ne ghidează prin poveste - dar încet-încet, relația ei cu spectacolul pe care îl prezintă începe să se complice. Undeva între curiozitate istorică și privire contemporană, „Școala nevestelor. Reabilitare” ridică întrebarea: ce s-a schimbat, de fapt, în ultimii patru sute de ani?

֍ ֍ ֍ ֍

Molière, pe numele său real Jean-Baptiste Poquelin, este unul dintre cei mai importanți autori de teatru din toate timpurile. A trăit în secolul al XVII-lea și a fost nu doar dramaturg, ci și actor și director de trupă. A avut sprijinul regelui Ludovic al XIV-lea, iar piesele lui au devenit celebre pentru felul în care combină umorul cu o critică foarte lucidă a societății.

Una dintre cele mai cunoscute comedii ale sale este „Școala nevestelor”, scrisă în 1662. Povestea îl urmărește pe Arnolf, un bărbat obsedat de ideea de fidelitate, care încearcă să-și construiască” soția ideală. El crește o tânără, Agnès, în izolare, tocmai pentru ca ea să rămână naivă și ușor de controlat. Evident, planul lui nu funcționează, iar de aici apar o serie de situații comice, dar și destul de incomode.

În acest text, dincolo de umor, Molière pune sub semnul întrebării o mentalitate foarte puternică în epoca lui: ideea că o femeie trebuie ținută în ignoranță ca să fie „bună”. Arnolf devine astfel nu doar un personaj ridicol, ci și unul care ne face să ne gândim la nevoia de control în relații. În același timp, Agnès evoluează și capătă voce proprie, ceea ce complică și mai mult situația.

La vremea ei, piesa a provocat scandal, pentru că atingea subiecte sensibile. Dar tocmai de aceea rămâne relevantă și astăzi. Vorbește despre libertate, despre educație și despre felul în care încercăm să-i modelăm pe ceilalți după propriile noastre așteptări.

Iar spectacolul nostru pornește de la acest text, dar îl aduce în prezent, într-un context în care aceste teme sunt încă vii - poate chiar mai vizibile decât atunci.

֍ ֍ ֍ ֍

Irisz Kovacs este regizoare, absolventă a Facultății de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În 2021 a obținut Premiul I la Festivalul de Regie de la Giurgiu și a fost regizoare câștigătoare la festivalul-concurs D-Butan-T Sfântu-Gheorghe. A fost selectată în programul internațional Theater Networking Talents X New Stages Southeast (2022) și nominalizată la Premiile UNITER pentru Debut (2022) și Regie (2023), an în care a primit și Premiul „Iulian Vișa” în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

A semnat regia unor spectacole precum 8 TAȚI (Teatrul de Stat Constanța – selecționat în Festivalul Național de Teatru), Un copil pe un litru de benzină (Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca), TSCHICK. De ce am furat mașina (Teatrul German de Stat Timișoara – selecționat în FNT 2023), Sakura Sandwich (Teatrul Andrei Mureșanu), Centrul Central (Teatrul de Comedie București) sau Rătăcirea (Asociația ProTeatru Zalău, ulterior preluat de Teatrul Metropolis).

La Reactor de Creație și Experiment a montat Armageddon Rebranded, premiat pentru „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună scenografie” la Bucharest Fringe Festival. În 2025 a realizat Șefele (Teatrul German de Stat Timișoara) și Tristețe și bucurie în viața girafelor (Teatrul Excelsior) și iar la finalul anului trecut, a prezentat premiera spectacolului   cerul (hartă către casă).

Din 2024, Irisz Kovacs este regizoare angajată a Teatrului German de Stat Timișoara.

֍ ֍ ֍ ֍

Réka Oláh este scenografă, absolventă a Masteratului în Arta Scenografului la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (2025), după ce a finalizat Licența în Scenografie și Eveniment Artistic la Universitatea de Arte din Târgu Mureș (2021).

Debutul său profesional avut loc în 2019, cu spectacolul @17 (Teatrul Național Târgu Mureș, regia Marcel Bélai și Márk Cristopher Demeter). În 2021 a realizat scenografia spectacolului Pe perioadă nedeterminată (Teatrul Tomcsa Sándor, Odorheiu Secuiesc, regia Vladimir Anton), în colaborare cu Fanny Nagy, producție remarcată în cadrul Premiilor UNITER 2022, secțiunea Debut. 

În 2022 a semnat scenografia pentru Opereta de Witold Gombrowicz (Teatrul Tomcsa Sándor, Odorheiu Secuiesc, regia Máté Szilvay), realizată împreună cu Aletta Lokodi. În același an, a realizat scenografia pentru Sclavi (Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, Suceava, regia Cosmin Panaite) și OAU – Scriitorul și mașina de scris (Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, regia Bobo Burlăcianu și Cosmin Panaite).

În 2024 a realizat scenografia pentru Rătăcirea de Doru Vatavului și Șefele de Werner Schwab, continuând în 2025 cu Tristețe și bucurie în viața girafelor de Tiago Rodrigues (Teatrul Excelsior București), toate în regia lui Irisz Kovacs.

֍ ֍ ֍ ֍

Adrian Piciorea are 31 de ani și este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specializarea Arta actorului. S-a îndrăgostit de muzică la 14 ani, când și-a creat pentru prima oară propria muzică, într-un program cu sunete preînregistrate pe care le aranja după propria inspirație.

În 2024 este nominalizat la premiile UNITER pentru cea mai bună muzică originală și sound design pentru spectacolul „(R)evoluție. Ghid de supraviețuire în secolul XXI” de Yael Ronen și Dimitrij Schaad, în regia lui Radu Nica, iar în 2025 pentru muzica și sound design-ul spectacolului „Prima Facie”, în regia lui Andrei Huțuleac.

A lucrat la spectacole și producții nominalizate la UNITER precum „Cine l-a ucis pe tata?” – regia Andrei Măjeri, „TSCHICK. De ce am furat mașina” – regia Irisz Kovacs, „Verde tăiat” – regia Adina Lazăr, „Orbis” – regia Alina Pietrăreanu.

Este autodidact pe plan muzical, iar dacă la început îl fascina tot ce ține de partea tehnică, acum explorează cunoștințe de compoziție muzicală și inginerie de sunet și caută să exprime prin muzica sa gânduri, emoții și spații.

Ca sound designer a colaborat cu regizori și coregrafi precum: Andrei Măjeri, Andrea Gavriliu, Radu Nica, Slava Sambriș, Bobi Pricop, Adina Lazăr, Edda Coza, Florin Liță, Maria Luiza Dimulescu, Iulia Grigoriu, Daniel Alexandru Dragomir, Ilinca Prisăcariu, Simona Dabija, Ionuț Gavrilă, Mariana Gavriciuc, Irisz Kovacs, Filip Stoica, Mara Oprea și mulți alții, pentru spectacole montate la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Teatrul Național București, Teatrul Metropolis, Teatrul Bulandra București, Asociația ProTeatru, Teatrul Excelsior București, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște, Teatrul „Fani Tardini” din Galați, AREAL – Spațiu pentru dezvoltare coregrafică, Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, Cuibul Artiștilor București, Reactor de creație și experiment din Cluj, Apollo111 Teatrul, Teatrul Odeon, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul unteatru etc.

֍ ֍ ֍ ֍

Miruna Croitoru este performance designer și artistă multi-media. Lucrează ca scenografă, lighting designer și video designer pentru spectacole de teatru și dans, colaborând în proiecte independente, dar și cu multiple instituții din țară, cele mai recente fiind Teatrul German de Stat Timișoara, Teatrul Metropolis, Teatrul Nottara, Centrul Național al Dansului, Teatrul de Comedie, Teatrul Masca. Creează instalații artistice colective new media și lucrări de video mapping pentru festivaluri internaționale. Este interesată de tehnologie și de artele adiacente scenografiei ce ajută la crearea imaginii vizuale în sfera performativă, și colaborează cu un studio de marionete (Czech Marionettes, Praga), unde se ocupă cu design și modelare 3D. Are experiențe în lighting design, operare și VJ-ing pentru concerte, colaborând cu formația Subcarpați pentru diferite concerte în țară și în afara țării. În 2025 a fost trainer video pentru workshopul StageBox, organizat de OISTAT România, un workshop destinate liceenilor, cu menirea de a populariza tehnologiile folosite în artele performative.