05.10.2018, ora 19.00, Teatrul de Nord - Sala Mare

Teatrul de Nord, Secţia Română 

REȚETA PERFECȚIUNII ÎN FOARTE MULȚI PAȘI CARE NU DUC NICĂIERI 

Un teatru fizic de Andrea Gavriliu

Scenografia: Alexandru Petre

Muzica: Mihai Dobre

Asistent coregrafie: Roxana Fânață
Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu

Distribuția:

Roxana Fânață, Cristian But, Andrei Stan, Raluca Mara, Vlad Mureșan, Ioana Cheregi, Andrei Gîjulete, Crina Andriucă

Durata: 1h  

Trailerul spectacolului: https://www.youtube.com/watch?v=O__Z4TtLS_k&feature=youtu.be
 

“Reteta perfecțiunii în foarte multi pași care nu duc nicăieri” constă în sfaturi utile pentru a gândi “eco” și a trăi “bio”, pentru a fi “fit” și a ajunge “the best”. Un spectacol de teatru fizic bazat pe “groove” pentru a deveni “zen”. (Andrea Gavriliu)

Fericirea? Ce este, cât e de importantă și cum se poate obține? În timp, foarte mulți oameni și-au dedicat viața descoaserii acestui subiect atât de vast. S-a întors pe toate părțile, s-au încercat diverse abordări, studiindu-se din punct de vedere biologic, filozofic, religios sau psihologic. În concluzie, nu știm clar ce este dar știm cu precizie că avem foarte mare nevoie de ea.

Dar cum se poate obține? În funcție de perioada istorică, regiune geografică, statut social, educație, oamenii și-au conceput adevărate rețetare de fabricare a fericirii. Unii au devenit atât de pricepuți încât au ajuns să îi învețe și pe ceilalți. Astfel că, urmând câțiva pași simpli, poți ajunge să fii fericit în orice domeniu. Acasă, într-o relație, în societate, la serviciu...  Numai că firea competitivă și mereu nesatisfăcută a omului a făcut ca numărul acestor pași să crească foarte mult și cu o viteză mare, iar omul contemporan s-a trezit într-o cursă maraton cu obstacole pentru atingerea fericirii. Standardele au fost ridicate atât de mult, încât fericirea echivalează cu perfecțiunea. Trebuie să fii perfect sănătos, să ai corpul perfect, job-ul perfect, partenerul perfect, casa perfectă, mașina perfectă, vacanța perfectă...

“Rețeta perfecțiunii în foarte mulți pași care nu duc nicăieri” este un eseu despre încercarea disperată a omului actual de a-și găsi fericirea, mărginit fiind de toate rigorile societății în care trăiește. Încercând să fie fericit prin a fi perfect. Deoarece imperfecțiunea înseamnă vulnerabilitate. Imperfecțiunea înseamnă nefericire. Iar iluzia perfecțiunii îl menține într-o cursă perpetuă, chiar dacă nu există finalitate.